Nichita Stănescu, Sensul oţelului, lectura Maia Martin


Nichita Stănescu, Sensul oţelului
lectura Maia Martin









Sensul oțelului

Vedeam oțelu-n fierbere cum zvârle
comete, și le atrage înapoi
asemenea lui Cronos, pe-ndelete,
cu dinți de foc rupând spre el căldura,
și aerul pulsând și zgura,
într-un neîntrerupt șuvoi.

Aluneca pe-o roată de lumină,
și-n echilibru, nu se da de-a-dura.
Neîntrerupt își răsucea statura,
și îmi părea deasupra-i că-și înclină
cerul cu stele osatura.

Dar îl priveam lucid și concentrat
și nu lăsam din el nimic să-mi scape,
radiografic văzul meu l-a cercetat
pe îndelete și de-aproape.

Nu, n-am distins în el sticlind
vreun tăiș ori vreun contur de armă.
Părea un leu străpuns răgind,
privirea mea părea că-l sfarmă.

Dar am zărit în trupul lui,
tot mai distincte și mai zvelte,
pentru construcțiile vieții
cristalizându-se, unelte.

Vedeam oțelu-n fierbere cum zvârle
comete vii, și zborul lor
izbește-n timp, și timpul cum răsună,
zvârlindu-și, lung, ecou-n viitor.


autor Nichita Stănescu

din volumul O viziune a sentimentelor (1964)

Postări populare