Odette Sofronescu, Scrisoare din Ithaca, lectura Maia Martin

Odette Sofronescu, Scrisoare din Ithaca
lectura Maia Martin

scrisoare din ithaca

în ithaca pietrele ţi-au dăltuit chipul pentru o eternitate şi mai mult

dalele palatului se tocesc sub greutatea paşilor mei care te poartă 

în curtea dorului fiul nostru îşi reinventează tatăl

plictisiţi să-mi tragă la sorţi firele albe peţitorii fugăresc driadele şi nereidele

iar eu ţes pânza amintirii cu fire de lavandă din sipetul de nuntă

prietenul nostru icar mă învaţă să zbor cu singura aripă rămasă

şi hebe mai trece uneori să-mi întindă cupa cu vinul izbăvirii de tine

dar lacrima îmbată aromita licoare şi zeiţa pleacă supărată

să descânte un alt pocal

ce ştie ea olimpiana despre legământul iubirii necreate şi nepieritoare....

dar tu mai ştii?

demult casa ta m-a primit mireasă în rochie ţesută din aripi de fluturi albi

cu diademă din perle scoase de tine din afund de ape sclipind ca un cristal ivoriu

şi conduri făuriţi din cochilii de scoici

mi-ai dat în ziua aceea turtă cu miere şi susan 

şi eu ţi-am închinat amfora trupului meu să-ţi poarte fiii

pe atunci îmi scriai 'te iubesc' pe nisip şi valul gelos se năpustea să şteargă

ai brăzdat cuvintele pe pământ dar mărăcinii şi bălăriile s-au înfipt adânc

cu rădăcini lungi în carnea ogorului astupând scrisul

eu nu mă pricepeam să te alint aşa că am săpat cuvintele într-un loc necunoscut ţie....

în stânca inimii mele

unde eşti,tu, cel căruia m-au hărăzit zeii.....

din când în când sirenele şi vrăjitoarele îmi trimit vorbă că eşti bine

şi pentru o clipă surâsul îmi acoperă tristeţea

din ţara lor lotofagii mi-au trimis florile uitarii dar eu le-am dat peţitorilor

până la ultima petală

în clepsidra din iatacul nostru timpul începe numărătoarea inversă

te vei întoarce la mine.......

ella, ella, agapi mou.....eu voi opri fuga nisipului

până când vei veni

autor Odette Sofronescu