Vasile Cârlova, Marșul, lectura Maia Martin



Vasile Cârlova, Marșul, lectura Maia Martin





Marșul [oștirii române]

Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1831 cu ocazia înălțării steagului național. Versurile au circulat tipărite pe foi volante, cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839 în Curierul Romanesc.

Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați,
Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați,
    Strigînd toți c-o glăsuire,
    Spre a mumii fericire
    S-alergăm de obște frați.

Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat,
Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat.
    Vie-vă, copii, aminte
    Că Europa însuși simte
    În ce cale ați intrat.

Glasul patriii să sune în auzul tutulor,
Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt picior”,
    Toți acuma c-o mișcare,
    Spre a voastră înălțare
    Să dați mînă de-ajutor.

Acea armă ruginită și ascunsă în mormînt
Brațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt.
    Tinerimea s-o-ncunune
    Cu izbînde foarte bune ;
    Pe ea facă jurămînt.

Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit,
Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit.
    Acea soartă fără milă,
    Sau de voie, sau de silă,
    În sfîrșit v-a slobozit.

Priviți slava de aproape ; voi în urmă-i ați călcat
Și pe fruntea fieșcărui raza ei a luminat.
    Deci la arme dați năvală
    Și la rînd ieșiți cu fală,
    Corbul iată s-a-nălțat.

El subt aripă-i vă cheamă și vestește ca să știți,
Că d-acuma înainte nație să vă numiți.
    Deci cu dînsul înainte
    Alergați cît mai fierbinte,
    Laudă să dobîndiți.

Pe această sfîntă cale înfruntați orice nevoi.
Biruința pretutindini să se ție dupe voi,
    Și strigați c-o glăsuire :
    „Slavă, dragoste, unire
    În veci fie lîngă noi !”

Înainte-vă vrăjmașii să aplece fruntea lor,
Să-și cunoască neputința, ca să scape de omor ;
    Dar atunci a voastră mînă
    Pe ei fie mai blajină,
    Dîndu-le și ajutor.

Vitejia și răbdarea aici încă moștenesc,
Încă curge pîntre vine acel sînge strămoșesc,
    Ce la vreme se arată,
    De nu piere niciodată,
    Ca un dar dumnezeiesc.

Pe cîmpia rumânească o tăcere pînă cînd,
Pînă cînd de arme pline să nu sune cînd și cînd,
    Și p-a căria lungime
    Să nu iasă cu iuțime
    Cetile mereu la rînd?

Aici școala biruinții într-o vreme a stătut,
Ale căria ruinuri să văd încă vechi de mult.
    Dar acum fără zăbavă
    Acea strămoșească slavă
    E să vie în minut.

Glasul vostru strigînd „slavă” pe strămoși a deșteptat,
   Ale cărora țărînă în mormînturi s-a mișcat,
   Ș-umbrile în veci tăcute
   Stau cît colo nevăzute,
   Privind corbul înălțat.

Ce privire dulce mie ! Steagul fîlfîie în vînt,
Armele lucesc veriunde, slava iese din mormînt,
    Tinerimea îndrăzneață,
    Mîndră, falnică, măreață,
    Ușor calcă pre pămînt.

Lacrămă de bucurie, curge, curge ne-ncetat !
Veacuri sînt de cînd ascunsă p-al meu sînt tu n-ai picat !
    Arma iată că lucește,
    Slava iată că zîmbește,
    Corbul iată s-a-nălțat !

autor Vasile Cârlova


Proiect al  Bibliotecii Maia Martin, materialul poate fi descărcat și distribuit mai departe cu menționarea sursei.
* publicata la 16 august 2013