Petre Ispirescu, Descoperirea hoţiei cu paiele




Petre Ispirescu, Descoperirea hoţiei cu paiele
lectura George Ivaşcu
Regia artistică Mihnea Chelaru




Descoperirea hoţiei cu paiele

În grădina boierului D... de la moşie lucrau ca la treizeci de ţărani. Într-o zi cuconita boierului ieşise să se plimbe prin grădină. Dumneaei era îmbrăcată ţărăneşte. Avea nişte fote lucrate numai cu mătase şi cu fluturaşi de argint. Iia era de borangic subţire cum este casa de păianjen, şi împodobită cu mătăsuri, fir şi fluturaşi de aur; şi nişte conduri de părea că erau turnaţi pe picioruşul dumneaei. Îi şedea de minune de bine cu două cozi lăsate pe spate şi cu capul înfăşurat într-o maramă albă ca zăpada. La gât avea o salbă de bani vechi de aur.

Plimbându-se pe ici, pe colea, nu băgă de seamă că pierduse salba, apoi se întoarse acasă. Pasăminte salba nu era bine legată. Şi Dumneaei, sărind ca o căprioară prin ale stufişuri de flori şi de verdeată, îi căzuse de la gât fără să simtă. Când, bre! salba nu e. Sculă în picioare toată casa, puse pe foc toate slugile să-i scoată salba din pământ din iarbă verde, că nu e de trai. Căutară în dreapta, căutară în stânga, salba nu e!

Iar dacă veni boierul acasă şi află, chemă pe toţi ţăranii care lucrau în grădină. Îi întrebă. Dar ei luară toţi pe nu ştiu în brate, şi căuta fiecare să se scape de năpastă.

Boierul făgădui nu ştiu cât celui ce-i va aduce salba, fiindcă, zicea boierul, cine a găsit-o, nu se cheamă hoţie de o va înapoia. Cu una, cu alta nu o putu scoate la căpătâi. Atunci boierul hotărî să o întoarcă pe foaia cealaltă.

Chemă să vină a doua zi în casă la dânsul toti cei treizeci de ţărani, chemă şi pe preotul satului; până atunci luă treizeci de paie de grâu, le tăie pe toate după o măsură şi le puse pe masă.

A doua zi se adunară toţi cei chemaţi. Preotul se îmbrăcă în odăjdii şi începu să citească rugăciunile obişnuite la asemenea întâmplări, şi după ce zise şi Evanghelia, căzu în genunchi şi împreună cu dânsul toţi cei adunaţi. Şi, ridicând glasul, zise, cu un grai limpede, ca să fie auzit şi înţeles de toţi, o rugăciune, fără să ştie ţăranii că era scrisă de boier. Acea rugăciune cam aşa glăsuia:

„Doamne, tu care toate le ştii şi care toate le faci cu voinţa ta cea mare şi puternică, ascultă rugăciunea nevrednicului robului tău şi fă ca paiul ce va fi la nelegiuitul acela care a furat salba să crească până mâine dimineală cel pulin de un lat de unghie. Făcând tu această minune, vor scăpa atâţia oameni nevinovaţi de năpaste şi minunea ce-i vei arăta va face până şi pe cel mai nelegiuit să te slăvească în veci."

Toţi răspunseră: „Amin".

După aceasta sculându-se boierul, de faţă cu toţii, scrise pe fiecare pai câte ceva şi împărţi câte unul la fiecare ţăran.

— Mâine de dimineală, zise boierul, să fiţi iarăşi cu toţii aici, să vedeţi minunea ce auzirăţi pe moş popa că va face Dumnezeu după rugăciunea Sfinţiei sale cu hoţul.

Ţăranii se duseră fiecare la ale sale. Hoţul însă stătu de cugetă. Apoi, tremurând de frică, deşi era lepădat de lege, şi crezând că paiul o să crească, nu-l lăsă necuratul de inimă ca să dea salba, ci zise: „Popa a zis că paiul să crească cel puţin de un lat de unghie, eu o să tai din pai mai mult, doar n-o fi el al dracului să crească mai mult".

Cum zise şi făcu.

A doua zi se adunară ţăranii unul câte unul şi aducându-şi paiul ce primiseră, îl da în mâna boierului. Boierul cum le vedea, le măsura şi le punea grămadă launloc.

Hoţul fu cel din urmă care veni. Cum îl văzu boierul, îi ieşi înainte. Îşi dete şi el paiul. Boierul măsură paiul şi, fără a-l mai pune la măsură, îl apucă de mână şi strigă:

— Ăsta e hoţul! puneţi mâna pe el!

— Crucea lui de pai al dracului! De două lăţimi de unghie l-am tăiat şi tot a crescut?!

Nu crescuse paiul, dar boierul băgă de seamă că era mai scurt decât celelalte, când el ştia că le tăiase pe toate deopotrivă.

autor Petre Ispirescu
Din volumul Snoave sau poveşti populare

Postări populare