Nichita Stănescu, Strigare



Nichita Stănescu, Strigare, lectura Nichita Stănescu



Strigare

Lumină auzită noaptea pe la colţuri, fugi tu de 
mine dacă poţi, na, rupe-mi nasturii de la 
cămaşă, cei de sidef, şi fă-ţi-i roţi. 
Şi lasă-mă cu pieptul gol şi tatuat 
cu litere mişcate de 
trecerea mişcării dinlăuntru în chei sucite în lacăte. 
O, du-te tu-mpingind o frunză, 
de 
palmier, care-am ţinut-o sprânceană verde şi
foşnită la ochiul marelui de 
Benvenuto.
autor Nichita Stănescu