Nichita Stănescu, Doină (Cântec, Suflă vântul peste oase)



Nichita Stănescu, Doină (Cântec, Suflă vântul peste oase), lectura Nichita Stănescu


Cântec

Suflă vântul peste oase
Doamne, cât de dulci miroase
câte dulci de foste ierburi
câte de albastre ceruri
lasă că pe bolta ta stau fracturi de os de stea
lasă că-nlăuntrul meu ţin un tandru curcubeu
la culoarea lui scăzută mi-a rămas viaţa urâtă
la culoarea galbină răsărişi o paltină
iară numai pentru negru am rămas de tot integru
ca şi când aş fi şi fost 
pe deasupra
pe derost


autor Nichita Stănescu





* poezie transcrisă după recitarea lui Nichita

Postări populare