Ion Luca Caragiale, Articolul 214, teatru radiofonic





Ion Luca Caragiale, Articolul 214, teatru radiofonic


Distribuţie: Alexandru Giugaru, Marin Moraru, Dem Rădulescu, Neli Nicolau Ştefănescu, Vasilica Tastaman, Ion Porsilă, Horia Şerbănescu.












Articolul 214


I

Un biurou de avocat. Ora 9 dimineața.
Avocatul, un licențiat începător, stă la biuroul său, studiind niște hârtii.
O cocoană intră urmată de un tânăr.
Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie și pieptar de lână de aceeași coloare, și un tărtănaș conabiu, făcut cu iglița; în mâni, mănuși de imitație de mătase fără dește. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca niște lipitori; dinții cam negriți de ristic și de tutun; foarte veselă și vioaie, vorbește și gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate și cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de rață leșească și pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât.
Cocoana: Las' că-i spui eu tot lu' domnu avucatu. (Înaintează spre biurou.) Bonjur... Mă recomand Tarsița Popeasca, văduva lu' priotul Sava de la Caimata, care a dărămat-o Pache, când a făcut bulivardu ăl nou, și fiu-meu, Lae Popescu.
Avocatul: Poftiți, luați loc.
Cocoana: Mersi!
Tânărul: Mersi! (Șed.)
Cocoana (scoate o tabachere, din aceasta o țigaretă militară, pe care o pune în gură. Avocatul îi oferă chibrituri; ea aprinde țigareta; trage de două-trei ori, și, dând fumul pe nas): Uite la ce-am venitără noi la dumneata, care ne-a recomandat o prietină a noastră, finc-a avut și dumneei o chestie (face cu ochiul râzând și arătând pe Lae, care se uită la lucrurile din biuroul avocatului de jur împrejur și-n tavan la policandru), tot într-o pricină, de par egzamplu acuma, vine vorba; și zice: du-te negreșit la dumnealui, că-ți face dumnealui treaba.
Avocatul: Care cocoană, mă rog?
Cocoana: Mița...
Avocatul: Care Mița...?
Cocoana (râzând, dând fum pe nas și făcând cu ochiul): Ei! nu te mai face acu... Mița, de! care ai devorțat-o dumneata...
Avocatul: ...?
Cocoana: Care ai devorțat-o dumneata de Pricopoiu de la Ciulnița.
Avocatul (după o prefăcută sforțare a memoriei): A! madam Zaharidi...
Cocoana: Ei, da! așa te-nvață... Zaharidina... (Se apleacă la urechea avocatului și-i șoptește ceva râzând cu multă intenție. Avocatut zâmbește cam sfiindu-se de atâta apropiere. Cocoana se trage repede de la urechea lui și pune grațios trei dește de la mâna stângă peste buze.) U! pardon... oi fi mirosind!... Am gustat de dimineață niște anghelică de casă... Nu știu ce purdalnicu îmi venea de cum m-am sculat, pardon, de la stomac!... (Cu aceeași mișcare grațioasă, se apasă cu cele trei dește la lingurea făcând ceea ce se zice pe franțuzește une petite moue degoûtee.)
Avocatul: Ei! și afacerea dv.!...
Tânărul (aplecând ochii din tavan): E pentru...
Cocoana (după ce și-a aprins o țigaretă): Las' să spui eu. (Către avocat:) Eu i-am spus: Lae, nu face pentru tine; dar el, amurezat... n-ai ce-i face! nu și nu! că se omoară, dacă nu-l las. (Către Lae:) Ai văzut acu, mangafache! (Cătră avocat, cu blândă filozofie:) Furia tinereții... n-ai ce-i face! asta e al tinerilor dat. (Iar s-apleacă la urechea avocatului și-i șoptește cu multă intenție și sclipind din ochi. Avocatul iar evită contactul. Cocoana iar face mișcarea-i grațioasă.) U! Anghelica, bat-o focu! (Apoi iar s-apasă la lingurea.)
Avocatul: În sfârșit... în sfârșit, cum stă chestia?
Cocoana: El... Lae...
Tânărul: Lasă-mă, mamițo, să spui eu.
Cocoana: Ei! poftim, spune. (Fumează și se uită și ea la policandru.)
Tânărul: Eu vreau să dau divorț...
Avocatul: Ești însurat de curând...
Cocoana: De...
Tânărul: Lasă-mă, mamițo! ce? eu sunt prost? (Cătră avocat:) De trei ani.
Avocatul: Copii aveți?
Cocoana: Ei, aș! unde poate aia să facă? (Se dă la urechea avocatului.)
Avocatul se scoală repede-n picioare și se duce-ntr-un colț al biuroului, unde s-apleacă puțin asupra unui castronaș cu nisip.
Cocoana (care i-a urmărit mișcarea): Ai și d-ta de dimineață arsuri la stomac; să-mi dai o sticluță, să-ți aduc și dumitale nițică anghelică... de casă.
Avocatul (coborând înapoi la biurou, ștergându-se la gură cu batista; către tânărul client): Și ce motive putem invoca?
Tânărul: Nu-mi mai convine, domnule, pentru ca să trăiesc cu dumneei...
Avocatul: Apoi asta nu-i un motiv... Trebuiesc motive...
Cocoana: Parcă dumneatale ce treabă ai? să le găsești! Nu mai vrea să trăiască cu ea și pace bună! bărbat e! de unde nu, își ia căciula și pleacă... Iaca.
Avocatul: Bine, pleacă; dar femeia îl urmează, trebuie, are chiar datoria să-l urmeze.
Cocoana: Să poftească!... Iacă-i vine lui pofta să meargă unde a-nțărcat mutu iapa, tocma colo unde tot spune la Universul că se bate, zice, cu englezii... boierii ăia, (râzând) ce fel de boieri ai dracului or fi și ăia! încinși cu tei ca la Fefelei! (Râzând crescendo.) Să meargă după el!... să vază ea pe dracu!... război e ăla, ce? te joci, țațo ? nu-i caută că e fata lui popa Petcu! (Râde cu multă poftă; s-apleacă s-apuce de gât pe avocat și să-l tragă cu urechea la gura ei. Avocatul face la vreme o mișcare inteligentă și scapă. Ea face mișcarea ei grațioasă cu cele trei dește, întâi pe buze, apoi la stomac.) Ei! Da, uitasem!... Anghelica!... Da' (închide ochiul stâng și cu un zâmbet plin de intenție) ai înțelegut unde bate vorba Tarsiții priotesii! (Face mare haz și fumează cu multă poftă.)
Avocatul: Lasă, te rog, cocoană; lasă-l pe dumnealui să răspunză la întrebări; altfel nu pot sezisa speța. (Cătră tânărul:) Mă rog, să vedem... Ce plângeri pozitive și întemeiate pe probe putem s-aducem contra soției noastre?
Cocoana: Berechet!
Avocatul: Cum?
Cocoana: Cu martori.
Avocatul: Ce-or să spuie, de exemplu, martorii?
Cocoana: Ei, bravos! dumneata ce treabă ai? să-i înveți ce să spuie... Martori găsim noi.
Tânărul: Mai întâi, domnule avocat, eu vreau să dau divorț fiincă n-o mai iubesc pe dumneei...
Avocatul: Dar dacă dumneei te iubește pe dumneata?
Cocoana (pufnind): Em... p'! (Face din buze un zgomot onomatopeic.)
Tânărul: Și este luxoasă... și...
Avocatul: Da, amice, te cred; dar astea nu sunt motive...
Cocoana: Jur eu ca mama lui!
Avocatul: Em... p'! (Face același zgomot din buze ca preoteasa mai sus; apoi către tânărul:) Putem să dovedim un adulteriu ? înțelegeți ce va să zică un adulteriu...
Cocoana: Știi că mi-ai plăcut aici?
Avocatul: Apoi nu e așa, cocoană. Știi cât e de greu să stabilești elementele pentru proba legală a adulteriului?
Cocoana: Ei, bravos! (Se repede râzând la urechea avocatului: acesta se dă degrabă într-o parte. Mișcarea grațioasă a cocoanii.)
Tânărul: Dumneei, domnule avocat, am martori, umblă toată ziulica pe la tanti ale dumneei; știu eu ce face dumneei pe la tanti ale dumneei? că dumneei are vreo patru tanti.
Cocoana: Olio! ce spui, țațo? nu zici cinci ?... ba încă șase! (volubil) pe Răduleasca, pe Popeasca, pe Ioneasca, pe Otopeanca, pe Hurdubiloaia, pe Popeasca ailaltă a lui Mache al popii Zamfirache, de-i mai zice și Ampotrofagu, că a băgat spaima în maala! uite așa umbla cu patacele și cu basamacu-n cap, când fu la alegeri, de-a spart capu lu' bietu Guță Băncuță (cu volubilitate crescândă), fiincă nu vrea să fie cu oții ăștia, de-a venitără la putere, fi-s-ar fi stârpit sămânța de liberali! auzi liberali! să nenorocească o lume de se hrănea...
Avocatul (plictisit): Țț!... Ce-are a face acuma politica?
Tânărul (rugător): Lasă, mamă!
Avocatul: Lasă, cocoană!
Cocoana (cu forță): Nu las! nu vreau să las! (trântind țigareta în scrumieră și, foarte sentimentală, obidindu-se treptat până la lacrimi) că dacă nu am mai avut alți copii, și să-l văz nenorocit, care numa pe el îl am!... (Își suflă foarte zgomotos nasul, apoi își șterge ochii și aprinde țigareta.)
Avocatul: E vorba dar de a proba că lipsește de la cea mai sacră datorie conjugală, daca...
Cocoana: Apoi ai cunoscut-o dumneata pe mă-sa ce pramatie, ce catifea? (Se dă la ureche fără succes; apoi, pufnind de râs:) M-ai înțelegut, care va să zică? (Taie cu mâna dreaptă de două-trei ori aerul în mișcări scurte și dese, bleojdind buzele, pufnind din nări și ținând închis ochiul stâng - semnul unei idei superlative.)
Avocatul: Mai rămâne să găsim altceva... Te insultă vreodată?
Tânărul: Aplică, domnule, totdeauna așa vorbe triveale, care nu aș putea pentru ca să vi le zic în persoană în prezența mamiții.
Cocoana (se repede la ureche iar fără mult succes; apoi, râzând, cătră avocat): Destul!
Tânărul: Și, pe urmă, să vă spun drept... nu-mi mai dă nici mâna pentru ca să țiu o nevastă fără zestre...
Avocatul: N-ai luat zestre?
Cocoana: Zestre? de la cine? de la popa Petcu?... să-i rămâie clironomie, când o muri bețivul, căldărușa și datoriile de la "Moartea vânătorului", unde bea toată ziua și toată noaptea pe catastif și joacă tabinet cu ginere-său și cu alți spânzurați... cu ginere-său, de! cu Tache Hengheru, care are antipriză de flașnete în Popa Tatu și iarna vicleimuri cu olteni!
Tânărul: Lasă, mamițo!... Nu-mi mai dă mâna pentru ca să țiu nevastă fără zestre; mai ales că a fost o nenorocire acu, cu ocazia bugetului, care am devenit suprimat pe întâi aprile.
Avocatul: Și ce salariu aveați?
Cocoana: Marea cu sarea! Avea și el o sută cinzeci de lei pe lună... și l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! În mațe să le stea ăi o sută cinzeci de franci! L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s-ajung să-i văz orbeți pe toți, cu mânușița întinsă pe strada Clemenții la colțul lu' Butculescu! L-a supl...
Un fecior (intră și, întrerupând imprecațiunea mamei): Conașule, poftiți la dejun.
Avocatul (se scoală): În sfârșit, mai veniți în zilele astea pe la mine; ne vom mai consulta; poate să găsim ceva... A! nu cumva ai vreo scrisoare de la soția dumitale?...
Cocoana: Hehei! câte! de când trata amor. (Iar la ureche: dar avocatul e prea-nalt și cocoana nu-l ajunge din picioare.)
Tânărul: Ba, am vreo trei, de când eram astă-toamnă cu domnul inspector trimis în anchetă în Dobrogea... Am stat vreo trei săptămâni, și dumneei era strașnic de supărată că nu-i trimeteam mereu parale...
Avocatul (ca având o idee luminoasă): Bravo! vino mâne-poimâne dimineața cu scrisorile... poate să avem șansă... cine știe? poate să avem mare șansă!
Feciorul (intrând iar): Conașule, se răcește.
(Avocatul, mânând pe cei doi clienți cu binișorul până la ușe, i scoate afară din biurou; în vestibul, cocoana, râzând, vrea să-i spuie ceva la ureche; avocatul o depărtează și apucă spre sufragerie. Cocoana pleacă facând cu ochiul.)
Tânărul (urmându-o și netezindu-și jobenul cu mâneca): Stai, mamițo, nu așa iute!


II

Același biurou de avocat. În aceeași zi, orele patru d. a.
Avocatul intră cu servieta subsuoară, urmat de fecior.
Avocatul: Afară de ăștia nu m-a mai căutat nimeni?
Feciorul (gândindu-se mai bine): Ba da, conașule, un popă și o damă tânără; a zis popa că vine mai târziu.
(S-aude soneria zbârnâind cu insistență.)
Avocatul: Vezi cine e.
(Feciorul aleargă. Avocatul s-așază la biurou, își desface servieta și deschide un dosar.
Un popă venerabil intră. E un om de vreo șaizeci și cinci de ani; barbă și păr mai mult albe; fața foarte roșie mai ales la pomete și alte proeminențe; ochii spălăciți, albaștri, dulci și lăcrimoși. Poartă în mâna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os alb; mâna stângă o ține în buzunarul giubelii; cu toate că părintele pășește cu multă metodă aplecându-se-ntr-o parte, tot se denunță aproape sigur unui ochi deprins că mâna stângă a părintelui, disimulată sub giubea, duce o greutate considerabilă.
În urma părintelui, o tânără persoană, ca de vreo optsprezece ani: o frumusețe de fată; ochi verzui mari, sub gene și sprâncene negre ca și părul buclat al capului; naltă și mlădioasă, mergând, pare că plutește - la grâce plus belle encore que la beaute! E foarte cochet îmbrăcată: o pălărie de pâslă în tricorn, de coloare gris-fer, tivită pe margini cu șiret de fir, ca și manteluța de aceeași coloare - șic de tot.)
Avocatul: Blagoslovește, părințele.
Popa: Domnul, taică!
Avocatul: Ia poftiți, luați loc.
Tânăra: Mersi.
(Părintele și tânăra se așază lângă biurou în fața avocatului. Părintele se așază, cu metodă, așa că ajunge cu mâna stângă la potrivită distanță ca să poată lăsa binișor jos pe covor sarcina purtată pe sub giubea. Șezând jos părintele, poalele giubelii se dau într-o parte, așa că jos lângă scaun se vede acum bine ce ținuse părintele-n mână: o legătură de basma roșie cadrilată în stil scoțian. Legătura stă țapănă-n picioare într-o formă conopiramidală prelungă și coronată cu două funde-nnodate-n cruciș - o siluetă foarte zveltă.)
Avocatul (care privește adânc și foarte distrat la tânăra persoană): Dv. sunteți fiica părintelui, domnișoară?
Tânăra: Nu sunt domnișoară, domnule...
Popa (cu duios regret patern și foarte răgușit): Nu mai e de trei ani domnișoară, biata fată!... s-a dus de mult bunul ei!... Acu încă, gândim, dacă o vrea Maica Precista, să devorțăm...
Avocatul (care privește cu multă stăruință la tânăra clientă, fără s-asculte îndestul vorbele părintelui): Damă, care va să zică?... damă?
Tânăra: Da, domnule, damă...
(Părintele se uită la legatură, să vază dacă șade bine; legătura își ține mândră fundele-n sus.)
Avocatul: Așa tânără!... De câți ani, doamna mea?
Tânăra: Am împlinit optsprezece ani la două dechemvrie trecute.
Avocatul (din ce în ce mai dus): La două dechemvrie!... Așa tânără!!
Popa: La sfântul prooroc Avacum...
Avocatul (și mai dus): Avacum!... Așa tânără!
Tânăra (tristă): ...și fără noroc!
Avocatul: Fără noroc! dumneata?...
Popa: Uite, ea! dacă n-a vrut Maica Domnului!
Tânăra: De-aia am venitără la dumneatale. (Roșește.)
Avocatul(fericit): La mine...
Popa: Pentru ca s-o devorțezi.
Avocatul: O divorțez.
Popa: Și helbet! cunoaștem și noi filotimia obrazului... Al dracului am răgușit... sfintele sărbători!...
Avocatul: Slujbă multă...
Popa: Al dracului... Și lumânările proaste... fac fum...
Avocatul: Părinte, nu luați o cafea?... Doamna nu ia o dulceață, bonboane?
Tânăra: Mersi... (Roșește.)
Popa: Ba, dac-ai fi bun, mai bine un pahar de vinișor; mâncai niște afurisiți de țâri.
(Avocatul sună. Feciorul intră; apoi, după ce a primit de la stăpân un ordin discret, iese.)
Avocatul: Dar, pardon, am uitat să întreb cum se numește doamna...
Tânăra: Acrivița Popescu. (Roșește.)
Avocatul: Acrivița?! Frumos nume... Acrivița!
(Feciorul intră cu o tavă, pe care poartă o sticlă de vin, pahare, apă și dulceață. Avocatul se scoală, apropie un gheridon lângă biurou între părinte și tânăra clientă. Feciorul așază pe gheridon tava și, la un semn al stăpânului, se duce. Avocatul servește părintelui un pahar de vin și damei dulceață.)
Părintele (punând mâna pe pahar): Nu-i vorba, am mai băut un păhărel; fusei adineaori pe la Hanu Roșu, de gustai un pelin (se uită iar la legătură) la Bărăție... la Andrei, de!
Avocatul: A!... la Andrei...
Popa: Luai de probă pentru casă vreo trei chile. (Iar se uită la legătură.)
Tânăra (după ce a luat dulceață și a băut puțină apă, se caută să-și găsească batista): A! mi-am uitat batista... (Roșește.)
Avocatul (scoate pe a lui neatinsă din buzunarul redingotei și o dă clientei): Poftiți, doamnă...
Tânăra (ia batista, se șterge la guriță; apoi dându-o înapoi): Opoponax?
Avocatul: Da, parfumul meu favorit.
Tânăra: Ș-al meu. (Roșește.)
Avocatul (încântat): Ș-al dumitale!... (Se apropie mai tare de ea și o priveste adânc, punând apăsat batista pe buzele lui.)
Părintele (care a băut paharul): Strașnic vinișor, taică! (își mai toarnă un pahar.)
(Pe când avocatul pledează cu multă volubilitate foarte încet și de aproape Acriviții, și dânsa se face din ce în ce mai roșie la obraz fără să răspundă, părintele scoate din buzunar un țâr; pe urmă ia de pe masă un presse-papier, care reprezintă bustul lui Ciceron în bronz; ține țârul de coadă, culcat pe marginea biuroului și-l bate bine cu capul bustului, să-l frăgezească.)
Avocatul (mai tare, așa încât se aude): ...care merită a fi fericită!
Tânăra: Eu fericită? (Roșește.)
Părintele (la al treilea pahar): Strașnic vinișor!
Avocatul: Așadar, să vedem ce motive putem invoca.
Părintele: Ce motive? ce motive? Iacă, o despart eu, că-i sunt tată; și pace bună! nu mai vreau s-o las să trăiască cu un pârlit (golește paharul), cu un fecior de...
Avocatul (turnându-i încă un pahar): Apoi, nu merge așa, părințele. Trebuie să găsim motive și (cu hotărâre) le vom găsi! trebuie să le găsim!
Părintele: Găsește-le, taică! de ce ești dumneata avucat?
Avocatul (sună nervos; feciorul intră): Stai la ușe; să nu intre nimeni fără să m-anunți... (și mai nervos:) Ai înțeles?
Feciorul: Am înțeles. (Iese.)
Avocatul (către tânăra): Să vedem... (ia un scaun și se așază, cam cu spatele la părintele, și cât permit genuchii mai aproape, față-n față de clientă, care roșește tare. Părintele bate cu bustul oratorului alt țâr.) Să vedem... Se poartă nedelicat cu d-ta?
Tânăra: Prea nedelicat...
Avocatul: Te insultă vreodată?
Tânăra: Numa o dată?...
Popa: O-njură de părinți...
Avocatul: Mizerabilul! Față cu martori?
Popa: Nu! în particuler... zice că e-n glumă... Ce fel de glumă?... vorba aia: glumă-glumă... (Golește paharul.)
Avocatul: A părăsit vreodată domiciliul conjugal?
Tânăra: De câte ori!... Mergea p-afară... zicea că cu inspectorul... când era în slujbă...
Avocatul: Când era în slujbă?... Acuma nu mai e?
Popa: Acum l-a luat dracul! l-a suplimatără... de la Paști!
Tânăra: Odată, astă-toamnă, m-a lăsat fără un santim acasă și a stat vreo trei săptămâni în Dobrogea; i-am scris de zece ori și nici nu mi-a răspuns.
Avocatul: ...în Dobrogea?
Tânăra: Și, toată ziua și toată noaptea, la Berăria Cooperativă, cu actori și... cu actrițe!
Avocatul: ...Și... am uitat... cum îl cheamă pe bărbatul dumitale?
Tânăra: Lae Popescu!
Avocatul: Lae Popescu!
Popa: Feciorul Tarsiții Popeaschii, văduva lui Popa Sava de la Caimata, care a dărămat-o răposatul Pache, Dumnezeu să-l ierte! când a făcut bulivardu ăl nou.
Avocatul (foarte vesel): Doamnă, afacerea dumitale e ca și terminată; motivul este găsit! ești ca și divorțată; îți dau parola mea de onoare... (Se apropie și-i spune ceva foarte încet, cu multă căldură.)
Clienta (roșind grozav, șoptește): Mersi!
(Se aude un zgomot afară și râsete. Feciorul intră și spune o vorbă stăpânului.)
Avocatul (repede cătră părintele și cătră tânăra clientă): Părinte, doamnă, vă rog, iute treceți dincoace în salon! iute, vă rog! e cineva care are o afacere...
(Părintele s-apleacă, își ia legătura, se ridică de pe scaun; asemenea și tânăra; părintele trece întâi, apoi tânăra condusă la braț foarte strâns de avocatul. Când acesta închide după ei ușa salonului, se deschide ușa biuroului și apare coana Tarsița, urmată de fiu-său, Lae. Cocoana e și mai veselă ca dimineața.)


III

Cocoana: Eu sunt și cu mine, țațo! Bonjur!
Lae: Bonjur.
Avocatul: Bine c-ați venit! vă așteptam; chiar acu am pomenit de dv.
Cocoana: Să mă-ngropi!... De-aia sughițam eu adineaori! (S-apleacă la urechea avocatului, îi șoptește ceva și râde; după ce i-a vorbit, îi duhnește în față.) Așa-i că acu nu mai miros?... Vezi... de dimineață, pe stomacul gol... se simte... Ei! ce ne facem?... Băiatul n-a găsit scrisorile alea... pesemne că i le-a furat dumneei.
(Se aud în salon bufnituri înfundate parc-ar pisăgi cineva, ceva, pe o masă.)
Lae: E capabelă!
Avocatul: Cocoană, nu mai este nici o nevoie de scrisori, am găsit eu alt motiv mai puternic decât toate... Afacerea fiului d-tale este ca și terminată; e ca și divorțat, pot să-ți dau parola mea de onoare... (Râzând.) Ce-mi dai?
Cocoana (s-apleacă la ureche; avocatul se ferește): Parol! să mor! (Râde tare, își udă pe buză buricul degetului mare de la mâna dreaptă și-l arată-n sus.)
Avocatul (cătră Lae): Mă rog, d-ta ești un caraghios? (Cocoana râde.)
Lae: Cum, domnule?
Avocatul: Lasă-mă să isprăvesc!... ești un caraghios, ori ești serios hotărât să te desparți?
Lae: Serios, domnule!
(Se aud bufnituri pe masă în salon.)
Avocatul (foarte nervos): Bine... Stați puțin. (Trece din biurou în salon.)
Cocoana (căutând chibrituri pe masă, dă de pieile și șira țârului): A mâncat cineva țâri...
Avocatul (se-ntoarce): Uite ce e... Dacă eu aș putea convinge pe soția și pe socrul dumitale să vă despărțiți de bunăvoie, ce ai avea de zis?
Cocoana: Bucuros!
Avocatul (cătră Lae): D-ta... d-ta ce zici? că d-ta ești interesat în cauză!
Cocoana: Ce să zică el? el zice ce zic eu...
Lae: Eu zic ce zice mamița.
Avocatul: Atunci... (Se gândește o clipă.) Atunci... (Merge la ușa salonului.) Poftim, doamnă; poftim, părințele.
(Tânăra apare urmată de popă. Dând unii cu ochii de ceilalți, de o parte și de alta, exclamație de surpriză. Tablou.)
Cocoana: Ehei! sabalaerosu, taică părinte!
Popa: Cocoana prioteasa! Ptiu! bată-te mama Ana!
Cocoana (cu humor): Care va să zica v-ați hotărâtără și dv.?
Popa (asemenea): Slobod!
Cocoana: Lac să fie, că broaște!...
Popa: Lasă, că-ți cunoaștem gurița...
Cocoana: Ce spui, țato?
Lae: Lasă acu, mamițo!...
Cocoana (tânărului): Taci, prostule!... (Popii:) Gurița mea, ai?
Popa: Gurița d-tale.
Avocatul: Ei, acum ne-am înțeles! lăsați mofturile. (Cocoana, privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la măsea; popa, privind la ea, face același semn avocatului; Lae își netezește pălăria; Acrivița roșește.) Care va să zică, este hotărât: fiecare soț dorind deopotrivă să se despartă, vom face cererea împreună, întemeiată pe art. 214..., consimțimânt mutual. Poftiți, ședeți.
(Toți șed. Popa își toarnă un pahar; cocoana fumează; Lae își netezește pălăria și Acrivița roșește.)
Avocatul (cătră Lae): D-ta șezi colea și scrie. Să facem petiția. (Lae se așează la biurou cu pana-n mână. Avocatul cătră prioteasa Tarsița, prezintându-i un chibrit aprins pentru țigară.) Ai văzut? (încet și serios:) Ei! ce-mi dați?
Cocoana (râzând și aruncându-i fum în obraz): Bravos! Tot noi să-ți dăm?... Să-ți dea... (Face cu ochiul arătând pe tânăra; apoi vrea să s-aplece la ureche, dar se oprește, aducându-și aminte de ceva)... U! Bată-te norocul! uitasem! (Scoate din buzunar o sticlă de spițărie și o dă avocatului.) Anghelica! teribelă pentru stomac și... (Râzând, s-apropie de urechea avocatului și, făcându-i cu ochiul, îi șoptește o vorbă, apoi iar cu degetul ud.) Parol! să mor! e lucru mare!
Avocatul (cătră Lae): "Domnule Președinte... subsemnații..." numele d-tale întreg...
(Avocatul șade, la spatele scriitorului, aproape de tot de tânăra clientă, și dictează petiția, pe când părintele Petcu bate un țâr, iar cocoana Tarsița aprinde o țigaretă militară.)

autor Ion Luca Caragiale

Postări populare