Nichita Stănescu, Cântec pe o schelă de aluminiu, lectura Maia Martin





Nichita Stănescu, Cântec pe o schelă de aluminiu

lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Corelli, 4 Concerti grossi, Op 6, Nr 12, 4, Sarabanda







Cântec pe o schelă de aluminiu

Şi mă saltă o pală de vânt
în trecere, de subsori,
cu două braţe transparente, până la nori,
şi eu îmi ling pieptul, fulgerând.

Oh, şi aşa, dintr-un salt într-altul,
mi-a lovit talpa un pisc alburiu
şi s-a-nroşit de rubine din sângele meu,
mai târziu,
când prelungeam cu mine înaltul.

M-am întretăiat şi cu un suflet plutitor.
Era trist când mi-a spus:
N-am mai coborât din curenţii de sus,
de când m-a zvârlit o ciupercă-a Hiroşimei, în zbor.

Oh, i-am strigat, suflete,
eu n-am murit!
Înseninează-te cu lună pentru mine.
Schele-au ţâşnit în străvezime
şi dansez peste ele, însoţit de lumine,
cu vârful privirii în viitor.

autor Nichita Stănescu



* publicata la 21 nov. 2012

Postări populare