Nichita Stănescu, Lună în câmp, lectura Maia Martin

Nichita Stănescu, Lună în câmp, lectura Maia Martin

Lună în câmp 

Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormiţilor gutui

şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea, 

văzduhul serii mi-ar părea căprui. 

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,

zvelţi vânători, în arcuiţii lei

din goana calului, cum îşi subţie arcul.

0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire

pe care ramurile i-au aprins, 

suind sub luna-n seve caii repezi 

ce-au rătăcit cu timpul, pe întins. 

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii

În ochii tăi cu luna mă răsfrâng

... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene

dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.

autor Nichita Stănescu

* publicata la 24 aug. 2012