Mihai Eminescu, E trist ca nimeni să te știe, lectura Adrian Pintea



Mihai Eminescu, E trist ca nimeni să te știe, lectura Adrian Pintea


E trist ca nimeni să te știe



E trist ca nimeni să te știe, 
Dar și mai trist să-ți zici mereu 
Că te-a pătruns nimicnicie 
Deși ai fost ca Dumnezeu. 

Unde sunteți, iubiri deșarte, 
Ochi mari ce nu-i mai pot uita? 
O, fugi departe, fugi departe, 
La ce mă-ngâni cu fața ta? 

În vița lumii acestie, 
Ce-i fără capăt și-nceput, 
În toată neagra vecinicie 
O clipă numai te-am avut. 

De-atunci te chem din întuneric 
Și amintirea ta dezmierd 
Pân-ce răsai... un vis himeric, 
Abia răsai... și iar te pierd. 

Ca la un zvon ce lin adie 
Urechea țin, mereu ascult... 
Tot mai puțină armonie... 
Pustiu din ce în ce mai mult. 

Și din comoara-mi de suspine, 
Cu amintiri, cu dor îmbrac 
Acest amor bogat în chinuri 
Și-n mângâieri de tot sărac. 

autor Mihai Eminescu


Postări populare