Daniel Dumitraşcu, Elegie polară sau indirectă, lectura Maia Martin
Daniel Dumitraşcu, Elegie polară sau indirectă, lectura Maia Martin
muzica Frederic Chopin, Six Etudes op.10, No6 Andante in E Flat minor
montaj Maia Martin
Elegie polară sau indirectă
Eu, stăteam în fundul camerei, pe fotoliu.
Tu erai undeva departe, încercai să-ți deschizi aripile
ca să vii la mine, ți-am auzit bătaia lor nesfârsită,
dar pe tine nu te-am zărit nicicand.
Am lasăt ușor mâna ridicată,
apoi cu arătătorul am scrijelit în aer
un semn alfa pentru tine, m-am gândit că daca-l vei vedea
o să crezi că am fost acolo,
și poate într-un sfârșit, departe de toată zăpada aceasta
de cristal, vei ajunge la mine, în zborul tău
infernal prin crivăț.
Vremea se anuntă și mai rea. 4 ani te-am așteptat
continuu pe fotoliul acela usor prăfuit. N-am îndraznit
în nici un fel să las mâna jos
gândindu-mă că n-ai să mă mai gasești.
Trecură primăverile și tot nimic,
trecură verile și tot nimic,
toamnele și tot nimic,
veni din nou iarna, prin ferestra aburindă
am vazut zăpada,
nu m-am ridicat din fotoliul meu devenit
tron. Ți-am auzit din nou bătăile aripilor,
dar pe tine nu te-am văzut.
Mi-am zis: A murit, sau poate semnul meu alfa
era prea mic, atunci cu mâna stânga am desenat în aer
un semn omega, spunand din nou:
A murit!
autor Daniel Dumitraşcu
grafica Maia Martin