Nichita Stănescu, Ce bine că eşti




Nichita Stanescu, Ce bine că eşti, lectura Maia Martin
montaj Maia Martin
muzica Corelli, 4 Concerti grossi, Op 6, Nr 8, 4, Vivace







Nichita Stanescu, Ce bine că eşti
recită Vasile Onica**






Ce bine că eşti

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că esti, ce mirare că sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că esti, a-ntâmplării că sunt.

autor Nichita Stănescu

grafica Maia Martin



* publicata la 19 nov. 2012

** sursa reinvented.ro/sezatoare/