Poezii, Maia Martin, Emanuel Pope, Gabi Schuster, Adrian Grauenfels, lectura Maia Martin

Poezii, Maia Martin, Emanuel Pope, Gabi Schuster, Adrian Grauenfels, lectura Maia Martin
1. Ritmic, Maia Martin
2. Libertate, Emanuel Pope
3. Perfidie, Gabi Schuster
4. Ma voi ridica 2, Maia Martin
5. Tonus, Emanuel Pope
6. Iarba din tampla, Adrian Grauenfels

lectura Maia Martin
muzica Emma Shaplin - La Notte Etterna
montaj Maia Martin


Ritmic

Ritmic gândul mă cheamă

ritmic

în timpuri felii

O inimă-mi bate-n piept

şi-mi toarnă

emoţii

în venele mii

Cugetarea aşteaptă cuminte

un gând să-mpletesc

apoi altul iar

Idei obsedante

şi clare

se-anină de gând

de emoţie chiar

Mă lupt cu felia din timpul

din mine

Mă lupt cu felia primita în dar

Mă-ngrop în celule murinde

renasc fremătând scuturând

al meu zbor

Adun pas cu pas

aripă cu aripă

nisipul ce umple

încet in al meu trup

mi-e inima chin

mi-e fruntea ridată

şi râd de tăcerea

din negrul popas

Un corb dăruie

creanga de dafin

porumbelului alb.

Autor Maia Martin

Iarba din tâmplă

El îşi trase un fir de iarbă

prin tâmplă,

murise şi se-nfigea în pământ

cu fiecare val de toamnă

şi migratoare stoluri de schije.

Nişte străini semnaseră cândva

ultimul tratat de pace,

dar la el ploua cu noroi

în toate dimineţile,

deasupra lui creştea

un câmp de lucernă

albastră.

mi-am tras un cutit in brazda

pleoapa mea

murise si ze zbatea sa pluteasca

cu fiece migratie numaram stoluri

stupi goi, albine discutand filosofie

nimeni nu mai muncea de cand venise pacea

se zvonea despre un gnom descultz

care ma cauta, despuiat de toamna

deasupra mea cresteau 

femei vorbind latina veche

autor Adrian Grauenfels

grafica Maia Martin

Tonus


Pe linţoliul alb al tăcerii, răpuşi zac copiii lui Chirico,
îndureraţi şi orbi ei azi n-au îngropat numai zborul
ci şi aşteptările noastre,
abia de mai pot privi către icoana amăgiţilor lumii
eu însumi dizolvându-mă-n în aburi de frică,
pe fâşia dintre lumi cineva s-a oprit şi acum plânge
ritmic îl aud cum loveşte
cu fruntea în zidul de sticlă

…………………………………………..când mi-am revenit ziua arăta ca o bezea
şi câinii hămesiţi fluturau atârnaţi cu colţii în buza ei dulce,
m-am grăbit să-mi ridic trupul trei sferturi căzut peste marginea lumii
şi îmbrăcat pe jumătate în milă, disperare şi ciudă

numai aşa am putut să-mi recapăt tonusul existenţial
doar El, Dumnezeu, ne mai poate învăţa lecţia supravieţuirii
și cu mână dibace mi-am smuls umbra din firida pieptului
și o noapte-ntreagă am bătut-o cu parul

Doamne, tu nu eşti o absenţă!
eu ştiu
tensiunea neîmplinirilor noastre face conturul chipului Tău.






autor Emanuel Pope