grafica Maia Martin
Venise satul îmbrăcat
în fuste negre şi cămăşi cusute
prosoapele noi
de pomană
atârnau pe umerii crucii
nescrise
lumânările strâmbe
alungau duhurile
din jurul colacilor
cu intarsii palide
de post
coliva se-ascundea în coş
sub şervetul de zestre
broboada cu bocet
pusese stavilă morţii
venită mereu prea devreme
Lasă-l bre să moară
mortul
trei zile l-ai întors...
sufletul nedumerit nu ştia
încotro
Prohodul ameţit de tămâie
umbla de la unul la altul
până în turla bisericii
ţăranul cu ochii plecaţi
se-întreba dacă Dumnezeu îl vede.
autor Gabi Schuster
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu