Poveste de iarnă





proiectul Eu zbor! Veniți cu mine?

Poveste de iarnă

pictură, lectură, montaj Maia Martin

texte semnate de Maia Martin, Suzana Deac, George Ioniță, Ion Ionescu Bucovu, Ion Vanghele

septembrie 2011


Poveste de iarnă, 2010, 60x80 cm, acril/pânză



Urcuşul de ţi-e greu, 
Întoarce-te mereu
la sufletul curat
ce mic tu l-ai visat.

Iată-ţi prietenii:
e neaua, e şi vântul,
e pomul şi furnica
e veveriţa mare şi
prietenul din vale

E frig, dar tu eşti cald
căci inima ta bate
şi gândul ţi-e curat!
Maia Martin



Degetele din apele întinse separă oamenii să-i unească, dizolvă hotarele în desene care plutesc, luminile se joacă, copca de ozon şi-a mutat lăcaşul în sfere calde, în poveşti cu zmei şi balauri, zâne albe din zăpezi cenuşii, cioplitori în lemn şi trupuri vii, urşi în hibernare translucidă.
Peste toate - degete în renaştere, lebede decupate din imaginaţie, magie, soare, zăcământ pierdut, rezumatul în pădurea ţesută din ramuri, joc de urme în jurnale, simţuri care prind seminţe, cresc iarbă în zăpada de acum şi înving frigul din ghiocelul născut.

Suzana Deac



fluturi albi vîrcolaci roind
peste suflarea ta cu miros de zăpadă
buzele-ţi ornează cu pruină
în ziua asta bătrînă cînd se coc doar cozonaci
şi renii trag după ei sănii în clinchete boreale
deschide-mi poarta iubito primeşte-mă să te colind
puneţi la uşă coroana de cetini că-i sărbătoare polară
şi urşii-s afară dansează ...
George Ioniţă




A intrat iarna-n ogradă

a intrat iarna-n ogradă
când eu aşteptam
pe altcineva să ma vadă.
cu albul ei cristalin
a venit aşa din senin.
tare m-am supărat
când am văzut
că mi se acopere cerul.
am plecat
cu moara de măcinat stele
în mână
am aşteptat aşa
o săptamână.
dar cerul s-a-nvolburat,
albul zăpezii
a cuprins zarea,
ce feerie,
am aruncat moara
din mână
şi n-am ieşit din casă
o săptămână.

21 noiembrie 2010
Ion Ionescu-Bucovu





Iarna lunecă-n cărare
Te iubesc steluţa mea
Când din ceruri visătoare
Cazi încet în palma mea

Te topeşti tăcută-n lacrimi
Mi-este frig şi mi-este cald
Alte stele printre patimi
Noaptea cerurile ard

Lupii calcă prin cenuşa
Nopţilor cu paşi uşori
Eu închid verandei uşa
Şi te las să cazi în flori

Ţipă vântul lupii urlă
Noaptea-n uşă hăulesc
A-ngheţat şi apa-n gârlă
Numai eu te mai iubesc.


Ion Vanghele


***





o noapte aproape liniştită...nemilos tăiş,un ger de nepătruns îmi dă din nou târcoale ,
parcă în această noapte trebuie neapărat să crape pietrele ,
privesc prin fereastră cerul absent, parcă-i vrăjitorie ,
şi văd cum se joacă cuminţi fulgii de nea într-un pui de viscol.
Dar nu se mai face ziuă odată???
cântat au de mult cocoşii a trezire, mă târăsc spre geam ţinându-mi
răsuflarea şi mâna streaşină, abia mai respir căci 
totul afară e-o spumă curată şi moale de alb, e zăpada !!!

Reuţ Romulus Robert



În noaptea liniştită, nemiloase
Neliniştile tale mă parcurg
Cu gerul lor şi ingheţate oase
Cu vremuri care-n nicăieri se scurg

Mai crapă piatra, corbii dau de vale
Cerul se-ntinde-n dorul tău absent
Aud cum trece noaptea dând din poale
În ceasul care moare decadent

Doar viscolul frunzişul şi-l arată
Prea tăvălit în fulgii săi de cer
Clespsidra de cuvinte este spartă
Şi încă plâng tăcerile de ger

Cocoşii cântă iarăşi o trezire
Dar lutul peste anotimp e greu
A îngheţat natura peste fire
Şi fulgii albi ne-njunghie mereu

E aerul îmbujorat la faţă
Sunt zorii roşii ca un trandafir
E dimineaţa asta o prefaţă
De patime ce-abia le mai respir. 
Ion Vanghele






Povestea iernii este albã, tristã
Mereu aceeaşi, dincolo de timp;
Noroc de brazi şi sãnii cã existã, 
De schiurile ce alunecã pe dâmb…!


Uitate sunt azi florile. Zãpada
Acoperã grãdina şi ogorul
Iar vântul mãturã grãbit ograda.
Se-aud copii umblând cu pluguşorul.

Dochiana îşi mai pune un cojoc
Și deapãnã poveştile cu zâne
Iar noi, ne strângem lângã foc
Și aşteptãm bucatele strãbune.
Mariana Bendou


* publicata la 20 sept. 2011

Postări populare